caut să îmi răcoresc o tâmplă
şi să înțeleg ce ni se-ntâmplă.
fereastra unui tren ce pleacă
îmi spune răguşit “nu încă”
adulmecând în zare,
îmi miroase a depărtare,
dar şi mai mult a aşteptare.
îmi miroase a toamnă şi a dor,
a cer senin şi a mult zbor.
mi-aşez un gând lângă alt gând
şi îmi răspund “curând”
la întrebarea “când”
