Îmi amintesc cu tandrețe și căldură de păpădiile pufoase din copilărie.
De câte ori vedeam o păpădie, pentru mine era o oportunitate să îmi pun o dorință care să mi se împlinească.
Rupeam una cu grijă să nu i se strice coroana pufoasă, o aduceam încet aproape de gură, închideam ochii și îmi puneam o dorință. Apoi suflam cu speranță, iar fiecare firicel de puf devenea un mesager tainic, purtând în zbor visul către cer.
Și tu făceai așa?
A propos de împlinirea dorințelor, oare știi că pe 29 aprilie este Ziua Împlinirii Dorințelor (World Wish Day)? Da, da, această zi este marcată în întreaga lume, fiind inspirată de povestea lui Chris Greicius, un băiețel de 7 ani diagnosticat cu leucemie, a cărui dorință de a deveni polițist a fost împlinită în 1980. Povestea lui a stat la baza înființării organizației Make-A-Wish Foundation, care, de atunci, a adus speranță și bucurie în viețile a milioane de copii grav bolnavi, împlinindu-le dorințele.
Așadar, 29 aprilie, Ziua Împlinirii Dorințelor (World Wish Day) este un prilej simbolic pentru a ne reconecta cu speranțele, visurile și nevoile noastre cele mai profunde. Este ziua în care ne putem aminti că, dincolo de aparențe, fiecare dorință – oricât de mare sau de mică – spune o poveste despre ce e viu în noi.
Ce ne spun dorințele despre noi și despre ceilalți?
Dincolo de gesturi emoționante și visuri împlinite, această zi ne invită să reflectăm mai profund: ce sunt, de fapt, dorințele? De ce ne mișcă atât de mult poveștile în care o dorință devine realitate? Și cum ne putem conecta la dorințele noastre și ale celorlalți, dincolo de ceea ce pare la suprafață?
Dar cum ascultăm dorințele noastre? Cum le primim pe ale celorlalți – mai ales pe cele ale copiilor? Și ce rol joacă empatia și Comunicarea Nonviolentă (CNV) în această ecuație?
Ce înseamnă o dorință?
O dorință este mai mult decât un capriciu, o fantezie sau un gând trecător. Este un indiciu interior că ceva contează pentru noi, că tânjim după o experiență, o speranță, o chemare, o stare sau o nevoie neîmplinită. Uneori dorim lucruri concrete, cum ar fi o excursie, o îmbrățișare, un obiect sau o experiență anume. Alteori, dorințele sunt vagi și greu de pus în cuvinte, dar au în comun un lucru: ele pornesc din nevoia noastră de a trăi o viață cu sens, conectată la cine suntem cu adevărat. Poate fi exprimată ca un obiect (“vreau un telefon nou”), ca o experiență (“aș vrea să călătoresc”), sau ca o relație (“mi-aș dori mai mult timp cu cei dragi”).
În Comunicarea Nonviolentă, dorințele sunt soluții sau strategii de împlinire a nevoilor umane universale. În spatele fiecărei dorințe, se află o nevoie importantă: de conectare, de recunoaștere, de contribuție, de odihnă, de libertate, de siguranță, de iubire, de autonomie, etc. Atunci când explorăm cu empatie aceste dorințe, începem să înțelegem mai bine pe noi înșine și pe ceilalți. De exemplu, dorința de a merge într-o vacanță exotică poate ascunde o nevoie de odihnă, de explorare, de regăsire. Dorința unui copil de a primi o jucărie nouă poate reflecta nevoia de joacă, explorare, provocare, noutate, conectare sau acceptare.
Privind dorințele în acest fel, ele devin o busolă interioară. Ne arată ce contează pentru noi, ce ne mișcă și unde avem poate cele mai mari goluri sau cele mai arzătoare visuri. Iar atunci când le ascultăm cu inima deschisă — atât pe ale noastre, cât și pe ale celor dragi — descoperim că dorințele pot fi punți de conexiune profundă.
Dorințele – un ghid spre inima oamenilor
Copiii își exprimă dorințele cu sinceritate și imaginație: „Vreau un dragon adevărat”, „Aș vrea să nu mai pleci niciodată”, „Îmi doresc să fiu invizibil”. La prima vedere, aceste dorințe pot părea fantastice sau chiar nerealiste, dar pentru cine ascultă cu atenție, fiecare dorință ascunde o lume interioară bogată, adesea greu de exprimat în cuvinte directe. Dorințele copiilor sunt adesea o fereastră spre nevoile lor emoționale reale: nevoia de siguranță, de prezență, de conectare, de autonomie, de putere personală, de exprimare sau de apartenență. Un copil care își dorește ca părintele să nu mai plece de acasă, nu cere control, ci exprimă o nevoie de stabilitate și de prezență. Altul care visează la puteri magice poate avea o nevoie de încredere în sine sau de a fi văzut și apreciat.
La adolescenți, uneori, dorințele vin sub forma unor obiecte concrete, cum ar fi: „Îmi doresc pantofi Jordan” sau „Vreau un telefon cu sclipici”. Pentru adulți, aceste cereri pot părea superficiale sau „de fițe”, dar în realitate, ele pot fi un strigăt după validare, acceptare în grupul de prieteni sau vizibilitate. În spatele dorințelor se află adesea nevoia de apartență, acceptare sau valoare personală. Adolescenții, în special, își exprimă nevoile de apartenență și identitate prin ceea ce poartă sau dețin. Un adolescent care cere un anumit model de pantofi nu cere, de fapt, doar încălțăminte, ci spune, fără să o știe poate: „Vreau să fiu văzut, să aparțin, să nu fiu exclus.”
Acest mecanism sau logică se aplică și dorințelor exprimate de adulți. Când un adult spune: „Îmi doresc o excursie în Bali”, poate exprima o nevoie reală de relaxare, odihnă, ieșire din rutină, reconectare cu sinele, inspirație. Sau când cineva spune: „Aș vrea să lucrez de pe plajă”, ar putea reflecta o nevoie de libertate sau flexibilitate.
În orice etapă a vieții, dorințele sunt ecoul unor nevoi mai profunde. A învăța să ascultăm aceste dorințe fără judecată, cu empatie, ne ajută să ne apropiem de cei mici, de adolescenți, de cei dragi, precum și de propria noastră lume interioară.
În lucrul cu copiii și adulții, la atelierele de comunicare și în special în sesiunile individuale de coaching, am observat cât de valoros este să nu respingem dorințele ca „nerealiste” sau „exagerate”. Atunci când le ascultăm cu curiozitate și empatie, ne conectăm la ce e viu în ei, iar ei simt că sunt văzuți și înțeleși dincolo de cuvinte.
Putem întreba: „Ce ai simți dacă dorința ta s-ar împlini?” sau „Ce ai avea nevoie, de fapt, când îți dorești asta?” Aceste întrebări nu neagă dorința, ci o adâncesc și creează spațiu pentru explorare și conexiune. Dorințele devin astfel un limbaj al inimii, nu doar al imaginației.
Perspectiva Comunicării Nonviolente (CNV) asupra dorințelor
În Comunicarea Nonviolentă, dezvoltată de Marshall Rosenberg, invitația este să nu rămânem la nivelul superficial al dorințelor, ci să coborâm în profunzimea lor: pe a înțelege ce nevoie umană se află în spatele unei dorințe. Ce nevoie umană încearcă să-și găsească expresia prin această dorință?
În loc să ne concentrăm exclusiv pe „ce vrem” (dorința concretă), suntem invitați să explorăm „de ce vrem acel lucru” — adică nevoia universală pe care acea dorință o exprimă.
De exemplu, dacă cineva spune: „Îmi doresc să fiu lăsat în pace”, putem înțelege că în spatele acestei dorințe se află poate o nevoie de liniște, de spațiu personal sau de autonomie. Sau dacă un adolescent spune: „Vreau să stau toată ziua pe telefon”, în loc să judecăm sau să impunem limite, putem căuta nevoia — poate de conectare, de relaxare, de apartenență.
Această perspectivă ne ajută să ne conectăm empatic unii cu alții. Când înțelegem că fiecare dorință — indiferent cât de ciudată sau de nepotrivită ne pare — este o încercare de a ne împlini o nevoie reală, devenim mai blânzi, mai curioși și mai disponibili să găsim soluții care onorează nevoile tuturor.
În acest sens, dorințele nu sunt un moft, ci o hartă către ceea ce contează cu adevărat pentru o persoană. A le lua în serios nu înseamnă că le vom împlini mereu, dar înseamnă că suntem dispuși să vedem omul din spatele dorinței.
Un copil care cere: „Lasă-mă să mă joc mai mult pe tabletă” poate, de fapt, să caute relaxare, conectare cu prietenii, sau chiar autonomie.
Un partener care spune: „Aș vrea să ieșim mai des împreună” exprimă, poate, o nevoie de intimitate sau reconectare.
Această abordare schimbă relațiile. În loc să spunem automat „da” sau „nu” unei dorințe, putem răspunde:
👉 „Spune-mi mai mult. Ce ți-ar aduce asta? Ce ai simți?”
👉 „Care e cea mai importantă parte pentru tine din această dorință?”
Când facem asta, în loc de opoziție, apare conexiunea. Dorințele devin un pod între inimi, nu un câmp de luptă între opinii.
Ce putem face azi – în această zi simbolică?
Ziua Împlinirii Dorințelor ne oferă ocazia să ne întrebăm, sincer și cu blândețe:
„Ce îmi doresc cu adevărat în acest moment al vieții mele?”
Și poate mai profund: „Ce nevoie sper să-mi fie împlinită prin această dorință?”
Putem transforma această zi într-un moment de reconectare interioară — cu dorințele noastre uitate sau neexprimate, cu acele visuri amânate sau neglijate. Poate ne dorim mai mult timp pentru noi, poate avem nevoie de mai multă joacă, poate tânjim după conexiune, apreciere, liniște sau libertate.
Putem, de asemenea, să îi ascultăm cu empatie pe cei dragi:
– Ce dorință are copilul meu astăzi?
– Ce dorință aș putea asculta fără să o judec?
– Cum pot fi, azi, un spațiu sigur pentru cineva care își exprimă o dorință?
Nu este nevoie de gesturi mari. Uneori, simpla întrebare: „Ce îți dorești, din inimă?”, rostită cu prezență, poate fi un dar imens.
Dorința – sămânță plantată în inimă
Dorințele ne conectează la partea vie, creativă și vulnerabilă din noi. Ne arată ce contează, ce visăm, ce ne doare și ce ne dă speranță. În loc să le grăbim, să le judecăm sau să le ignorăm, poate le putem privi ca pe niște flori delicate care au nevoie de lumină și atenție.
Astăzi, de Ziua Împlinirii Dorințelor, putem alege să fim împlinitori de dorințe — nu neapărat cu baghete magice, ci cu prezență, ascultare și empatie. Poate e începutul unei practici zilnice: aceea de a vedea, în fiecare dorință, o nevoie umană ce merită respect și înțelegere.
Deci și tu ai cules cu grijă păpădii pufoase în copilărie? Eu recunoc că mai fac asta și acum, poate că și tu mai faci asta, mai ales când nimeni nu te vede. Ne-am învățat să credem că e de ajuns să ne dorim ceva ca acel ceva să se întâmple. Dar este oare suficient? Uneori, dorința este doar începutul. Ca o sămânță plantată în inimă, are nevoie de apă, de grijă, de lumină – și, mai ales, de pași mici, conștienți, care să o transforme în realitate. Dorințele nu sunt doar vise de copil, ci ghizi care ne arată ce e cu adevărat important pentru sufletul nostru.
P.S. – „Ce îți dorești?”
Ca și coach certificat, prima întrebare pe care le-o adresez celor cu care lucrez este simplă, dar puternică: „Ce îți dorești?” Uneori, răspunsul vine repede. Alteori, se naște din tăcere și reflecție. Împreună, descoperim nu doar dorințele, ci și nevoile profunde care le dau sens – și pașii concreți prin care visurile pot prinde formă în viața de zi cu zi. Îmi este drag să însoțesc oamenii pe acest drum al clarității, curajului și împlinirii. Pentru că fiecare dorință ascultată cu blândețe are șansa să devină realitate.
PS- daca vrei să afli mai multe despre istoria acestei zile, poți citi aici
