Despre când familia nu (mai) înseamnă doi adulți la un loc. Familia monoparentală
„Cine suntem noi acum? Un ciot?” Aceasta era una din întrebările pe care mi-o tot puneam adesea după divorț, în încercarea de a mă regăsi pe mine însămi, căci divorțul poate să aducă și o mare criză de identitate.
După libertate și adevăr, pe locul trei în topul valorilor mele se află familia. Atunci când ești crescut că familia este unul dintre cele mai importante lucruri și este una dintre valorile importante după care îți ghidezi viața și faci tot ce știi și poți mai bine pentru a îți crea o familie, pentru a o crește, pentru a o apăra, doare ca naiba atunci când ea nu mai înseamnă doi adulți „la un loc”. Iar pentru mine a fost foarte confuz cine suntem noi, eu și copilul meu, după divorț.
Family. Where life begins and love never ends.
Familia. locul unde începe viața și iubirea nu se termină
Îmi venea să vomit, pur si simplu, când vedeam citate legate de familie. Le consideram pe toate siropenii îngrețoșante. Aș fi vrut să le spun tuturor să își ia citatele și să le arunce naibii în mare sau în ocean, căci sunt doar cuvinte. Aș fi vrut să dau cu pumnul în fiecare citat și să dispară. Și, în același timp, eram surprinsă și îngrozită de furia pe care o simțeam și pe care nu o recunoșteam în mine. După un timp, am aflat că furia mea îmi arăta că ceva foarte important (o nevoie sau valoare) nu era împlinit sau onorat: familia. Dar când mă gândesc că în familie a început viața copilului meu, iar iubirea pentru el nu se va sfârși niciodată, înclin să dau dreptate citatului
Mult freamăt și zbucium am dus în alinierea cu această valoare a mea. Mă întorceam la DEX să văd ce spune și descopeream același lucru: Familia = Formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți). Îl azvârleam cât colo.
Dar într-o zi am aflat întâmplător despre familia monoparentală, iar talazurile sufletului meu s-au așezat. „Da!!! Tot sunt o familie!„
Familia monoparentală este formată din
părinte și copilul său (sau copiii săi)
Familia monoparentală (monoparental family) este acel tip de familie în care copiii locuiesc doar cu unul dintre părinți. Acest lucru se poate întâmpla:
- ca urmare a divorțului sau a separării părinților,
- a decesului unuia dintre părinți,
- a adoptării de către un adult a unui minor
- ca urmare a deciziei unei femei de a da naștere unui copil fără a fi căsătorită sau fără a locui cu un bărbat.
Tu știai că există acest termen de familie monoparentală?
Recomandare: susține moral și fizic o familie monoparentală
Dacă în cercul tău, ai prieteni care formează o familie monoparentală (mai ales ajunsă în acest statut în urma despărțirii sau decesului unuia dintre părinți), nu ezita să îi mai suni și să îi întrebi cum mai sunt și cu ce poți să îi ajuți.
O dată cu pierderea partenerului (sau partenerei) ei pot trăi și alte pierderi secundare: pierderea identității, partenerului pentru creșterea copilului, viselor (planurilor), siguranței financiare, prietenilor, stimei de sine, încrederii. Sunt pierderi secundare care au efect de undă, afectând mult mai multe aspecte ale vieții lor, contribuind astfel la percepția că este tot mai greu.
Societatea se așteaptă ca, o dată cu trecerea timpului, să le fie mai ușor celor ce au pierdut pe cineva, dar adevărul este că ei ar vrea să spună că, de fapt, le este mai greu decât în momentul pierderii. Pentru că mai întâi le va fi și mai greu înainte de a începe să le fie mai ușor. Doar fiți acolo fără judecată și ascultați cu inima deschisă și sprijiniți cu ce puteți.
Îți povestesc azi și despre familia monoparentală pentru că azi este Ziua Internațională a Familiei, iar familia poate însemna lucruri diferite pentru oameni diferinți, dar cel mai important este că familia înseamnă iubire și suport, iar ceea ce îmi doresc este să celebrăm familiile în diversitatea lor.
Ziua Internațională a Familiei a fost proclamată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite ca eveniment cu dată fixă pe 15 mai a fiecărui an și reflectă importanța pe care comunitatea internațională o acordă familiilor.
Familia. Locul unde îți împlinești nevoile și trăiești valorile
lăcrămioara ocunschi
Oare te-ai gândit vreodată la ce nevoi îți împlinești și ce valori trăiești în cadrul familiei?
Eu mi-am luat un moment de reflectare și împărtășesc câteva nevoi pe care mi le împlinesc în cadrul familiei: apartenență, iubire, suport, învățare, de empatie și înțelegere, de apreciere, de acceptare, de pace, de ocrotire, de alinare, de grijă, de vindecare, autenticitate, libertate, joacă, inspirație, ordine și echilibru
Tu ce nevoi și valori îți împlinești în cadrul familiei? Dacă ar fi să faci un top al lor, cum ar arăta?
Invitație la blândețe
„Lăcră, nu știu și nu pot să concep viața mea fără să îmi încep diminețile cu copii mei” îmi spun bărbații divorțați în sesiunile de coaching. Da, acest struggle (zbucium) îl au și bărbații pentru care familia este importantă, dar nu ei sunt cei care rămân cu copiii după divorț.
Să avem, vă rog, blândețe și pentru cei care nu mai sunt doi și care nu pot fi atât cât și-ar dori alături de copiii lor sau în momentele mai mult sau mai puțin importante ale copiilor.
Invitație la introspecție
Pentru mine familia este locul unde cuvântul ÎMPREUNĂ se simte, nu trebuie demonstrat.
Pentru mine familia este „acolo” unde simt iubirea și acceptarea, unde împărtășesc bucurii și provocări, unde visez, râd, plâng, mă joc și cânt. Și dansez uneori (de multe ori!)
Te invit la un moment de introspecție și să îți răspunzi
- Ce nevoi și valori îți împlinești în cadrul familiei?
- Ce înseamnă pentru tine familia?
- Dacă ai face un acronim pentru familie, ce cuvinte ai folosi?
- Care este citatul tău preferat despre familie ?
Indiferent din ce familie faci parte, din momentul în care apare un copil statutul tău se upgradează la părinte, iar provocările, precum și bucuriile vor crește exponențial.
Dacă ziua de azi te-a făcut să te simți mai melancolic, să regreți sau să tânjești spre anumite lucruri, primește-le pe toate și doar întreabă-te ce stă în puterea ta să faci ceva mai bine, care aduce mai multă bucurie și vitalitate sufletului tău?
Nu ai nicio șansă să fii un părinte perfect,
reamintire cu blândețe
dar ai un milion de șanse să fii un părinte bun.
Doar fii!
Te invit să scriii în comentarii ce a stârnit în tine sau ce ți-a adus acest articol. Mulțumesc
Dacă treci sau ai trecut printr-un divorț sau suferi în urma decesului persoanei iubite și ai nevoie de consiliere și ghidaj în această perioadă din viața ta, te invit să îmi scrii. Prima sesiune este gratuită.
Află mai multe detalii despre coachingul pentru managementul pierderii aici
Când eram o familie nu prea apreciam…….aveam tot ce ne trebuia însă graba noastră prin viata nu ne lasă să trăim pe deplin fericire…….sa comunicam,să ieșim la relax,…etc….Acum fara jumătatea mea simt ca și rolul meu s-a încheiat pe acest pământ. Sufăr enorm……..nu am cu cine schimba doua vorbe cu cine rade,glumii,plimba……și tot ce-i frumos intr-o familie…..în ultimii 5 ani nu mai trăiesc!!!!
Bună seara, ma numesc Maria Costache și sunt văduvă de 9 ani, 3 luni și 19 zile. Da, le număr ca să nu uit ca acum viata înseamnă familia redusa cu unul, cel mai important din viata mea, , el”, cel care mi a fost alături la bine și la greu 37 de ani! Familia este acolo unde te simți respectat, iubit, înțeles, chiar dacă,, el” a plecat, au rămas copii, nepoții, prietenii și un tablou care te urmărește cu privirea și zâmbetul spunând ți ca va fi bine, ca trăiești, ca atunci când bunul Dumnezeu v a considera ca nu mai poți duce ce îți este hărăzit ve ți fii împreună!! Ma bucur de tot ce ma înconjoară, de aer, Apa, copaci, soare, lumina, noapte copii și nepoti în fiecare zi de parca ar fi ultima. Mulțumesc stimate doamne Lăcrămioara pentru sprijinul dat atunci când viata m a doborât! Acum sunt alt om dar cu aceleași amintiri. IUBIȚI VIATA, ESTE SCURTA!!!!!
Desprinderea din familia standard in urma divorțului a adus cu ea și singurătate, tristețe, pierderea identitatii, vinovăție pentru copilul care nu poate avea doi părinți simultan langa el, dar observa că ceilalti copii ii au. Ce facem atunci când copilul ne intreaba de ce nu are 2 părinți langa el, și nu suntem noi cei care ne-am dorit și am cerut divorțul? Cum ii explicam fara sa incriminăm celălalt părinte și fără a purta doar noi vinovăția de a fi familie monoparentala? Cum alinam tristetea copilului, ce ii putem spune sa fie mai lin?
Ii arătați lucrurile frumoase, îi spuneți că acum are două case, poate să petreacă mai mult timp împreună cu fiecare dintre voi, că acum nu vă mai certați, sunteți amândoi fericiți, că voi ați ales de comun acord să stea fiecare în altă casă pentru a fi cu toții fericiți. Incriminând un părinte, nu faceți decât să măriți suferința amândurora, dându-i copilului și suferința Dvs.