Durerea este o barieră de corali
Când altcineva încearcă să-ți spună cum ar trebui să îți trăiești durerea pierderii,
Zâmbește și iartă-i cu ochii în lacrimi.
Apoi imaginează-ți singurătatea persoanei care numără câte lacrimi varsă alții.
Omul bine intenționat va încerca adesea să-ți spună cât timp ar trebui să-ți fie dor de persoana ta dragă,
dar tu ia-ți cât timp vrei.
Vezi tu,
durerea pierderii este ca un labirint verde și este mai mult decât firesc să te pierzi în el.
Nu alerga prin durerea din inima ta
pentru că s-ar putea să ratezi un miracol sau două, precum și lacrimile de pe chipul tău.
Nu trece prea rapid prin durerea pierderii doar ca să faci pe altcineva să se simtă mai bine.
Dacă simți să îți lași durerea pierderii să devină o barieră de corali,
lasă algele durerii tale să se transforme molcolm, în timp, în cea mai caldă nuanță violetă a Raiului.
Vezi,
spui că ai învățat că ar putea dura două vieți până să îți revii.
Când persoana noastră dragă devine un scaun gol, TE ÎNȚELEG.
Ia-ți cât timp ai nevoie.
Vindecarea ta este vindecarea ta.
Mâncărimea cicatricilor absenței le vei simți mai mult timp decât îți poți imagina,
dar asta pentru că ai riscat să iubești atât de profund
și este mult mai bine decât altă variantă.
Sunt atât de mândru de tine și
de curajul de care ai nevoie pentru a suferi fără frică.
Nu-i asculta pe cei care vor să revii la normal.
Normal nu va exista niciodată pentru aceia dintre noi ce ne-am pierdut bucăți din inimă.
Dacă luna s-ar sparge în două, s-ar simți din nou normală?
La naiba cu normalul!
Normalul era parfumul lor pe gulerul tău.
Normalul era vocea lor care răsuna în urechea ta.
Normalul era atingerea lor pe pielea ta.
Ai un nou normal acum.
Să te uiți la forma norilor după mesaje din marele “de dincolo”,
care să îți spună că persoana dragă este bine.
Ai un nou normal.
Să construiești o cabană în mintea ta, unde tu și persoana ta dragă să vă puteți întâlni pentru prânz.
Ai un nou normal.
Să plângi și să râzi în același timp
ori de câte ori cântecul preferat este la radio.
Deci am aflat că doliul nu este dușmanul vieții.
Amorțeala este.
Nu lăsa durerea să te amorțească!
Spune-i bun venit
și lasă durerea să te înfășoare ca o pătură,
ori de câte ori apare la ușa ta.
E în regulă.
Pe cuvânt că e în regulă!
Persoanei tale dragi îi este dor de tine
la fel de mult cât ți-a fost ție dor de ea.
Într-o zi, vă veți încrucișa drumurile iar împreună.
Într-o zi, vă veți da în leagăn unul pe altul
sub o ploaie de flori din cer.
Într-o zi, veți călări comete la marginea infinitului.
Și, într-o zi, veți sta umăr lângă umăr, chicotind despre toți cei care au încercat să vă spună cum să vă trăiți durerea pierderii.
Traducere și interpretare de Lăcrămioara Ocunschi după poezia Grief is a Coral Reef scrisă de Jonh Roedel, pe care îl puteți descoperi pe Hey God. Hey John. și îl puteși susține cumpărându-i cartea Hey God. Hey John.: What Happens When God Writes Back
Thank you, John for expressing
