“Everything will be okay in the end. If it’s not okay, it’s not the end. ” Adică pe româneşte: Totul va fi bine până la urmă. Dacă nu, înseamnă că încă nu e sfârşitul. Acestea erau cuvintele dintr-un afiş pe care l-am făcut şi pus în camera mea de studentă, după ce şi tatăl meu „a plecat”. Cuvintele acestea, pe care mi le spun de la 20 de ani, au devenit un fel de mantră (asta cu mantra am învăţat-o mai târziu).
Nevoia te învaţă.
Este morala unei poveşti în care un băiat află cum îşi poate repara căruţa strigând Nevoia. O poveste spusă de mătuşa mea învăţătoare care m-a învăţat să îmi spun mereu „Nu se poate să fie ceva mai tare decât mine. Nu se poate!„. Şi îmi spun cuvintele astea de la 11 ani. Ştiu că mereu voi găsi o soluţie pentru situaţiile în care sunt. Cel mai important este să nu rămân blocată doar într-o strategie pentru a îmi împlini nevoile, oricât de ataşată m-aş simţi de o anumită soluţie şi să caut să văd ce pot să fac mai bine pentru mine în acel moment.
Atunci când viaţa face o piruetă de mă ameţeşte şi planurile mele se răstoarnă cum nu îmi imaginam nici în cea mai amănunţită şi riguroasă analiză SWOT, mă străduiesc să îmi amintesc de aceste două lecţii importante, care pentru mine sunt drive in -ul.
Săptămâna trecută, o dată cu decizia Guvernului de a se închide şcolile din cauza situaţiei cu virusul ne-minune, s-au năruit proiecte la care am lucrat de luni bune, aducându-mi pierderi foarte mari. De asemenea, companii la care reuşisem să „intru”, m-au anunţat că au suspendat toate trainingurile si workshopurile cu toţi furnizorii externi. Luni, 9 martie, chiar după Ziua femeii, pentru mine a fost Lunea neagră. Prietenii şi colegii din industria trainingurilor, făceau încurajări în stânga şi în dreapta să fim flexibili şi să vedem cum putem să ne adaptăm, dar mi-a fost foarte greu să îi aud pentru că aveam eu nevoie să fiu văzută şi auzită cu emoţiile şi nevoile mele.
Ce m-a ajutat pe mine foarte mult să mă adun şi să văd ce este important pentru mine a fost să intru într-un proces de auto-empatie şi de auto-coaching. Mai mult ca oricând, zilele trecute mi-am mulţumit şi am fost recunoscătoare pentru eforturile mele de a mă dezvolta continuu, de a studia Comunicarea Nonviolentă (sau Comunicarea Empatică) şi să aleg să devin coach (recomand cu drag Şcoala de coaching).
Una dintre cele mai importante lecţii din ultimii ani este că fericirea şi starea mea de bine ţin numai şi numai de mine. Aşa că am stat de vorbă cu mine. Cu răbdare şi blândeţe. Dar şi cu fermitate atunci când am hotărât să mă … mişc.
Da, happiness is an inside job. Am zâmbit mult zilele astea la glumele cu „inside” care au apărut după recomandarea fermă a autorităţilor de a sta cât mai mult în casă. Pentru mine, a lucra de acasă nu este o noutate. Lucrez de ani buni de acasă şi ştiu că cel mai important la lucratul de acasă este să ai multă disciplină. Mai multă decât atunci când eşti la birou pentru că tentaţiile pot fi mari: să te iei cu făcutul curăţeniei şi ordinei, să te mai întinzi puţin în pat, să mai arunci o privire la ştiri sau la vreo emisiune, să te scoli când vrei tu. Cu alte cuvinte, sunt multe ocazii de a pierde timpul. Le-am bifat de multe ori de-a lungul timpului. La fel de bine, atunci când lucrezi singur, se poate întâmpla să îţi fie greu să îţi impui nişte pauze. Da, şi aici am bifat en-gross şi en-detail. Dar şi pauzele au rolul lor. În primul rând poate fi o ocazie de a face loc unor gânduri şi idei noi. Ce vă recomand din experienţă este să vă delimitaţi clar spaţiul de lucru. Ideal ar fi să nu fie în aceeaşi cameră cu patul, dar dacă staţi într-o garsonieră sau credeţi că spaţiul cel mai potrivit e în camera în care dormiţi, evitaţi să lucraţi în pat.
Şi când crezi că ai setat totul perfect pentru a lucra cât mai bine şi mai în flux, exact când eşti într-un call super mega important şi serios, apare copilul lângă tine şi începe să îţi zică sau să îţi cânte ceva pentru că … hei, eşti acasă! Iar tu îi faci semne disperate să plece, să facă linişte, să se evapore. Şi dacă nu e copilul, e pisica care vine să se bată cu tine pe tastatură sau plânge să îi dai atenţie pentru că …. hei, eşti acasă! Am bifat şi asta!
Poate că ştiţi acest moment de la BBC. Doamne, cât de mult am empatizat cu această familie!!!
Chiar dacă sunt familiarizată să lucrez de acasă, nu sunt cel mai mare fan al acestui lucrat pentru că sunt o persoană foarte sociabilă şi iubesc să lucrez în echipe şi să mă întâlnesc cu oameni. Aşa că cea mai grea pedeapsă pentru mine este să îmi zică cineva „Stay inside”, adică „Lăcră, nu ai voie să ieşi din casă”. Să rămân închisă în casă, mi-e al naibii de greu.
Ceea ce mă ajută pe mine zilele acestea este să am nişte rutine şi obiceiuri care să îmi aducă bucurie şi să îmi hrănească mintea, corpul şi mediul în care trăiesc sau altfel spus să am o igienă a minţii, corpului şi mediului în care trăiesc:
- să îmi fac patul şi ordine în camera în care lucrez
- să urmăresc programul Marea Organizare
- să îmi încep ziua cu cafeaua aşa cum îmi place mie (cu o uşoară atingere de zahăr şi scorţişoară) şi să fiu atentă la ceea ce mănânc (îmi planific ce mănânc pentru următoarele 2 – 3 zile şi cumpăr numai ce mi-am propus)
- să fac supă caldă pentru suflet – da, la mine supa, ciorba sau borşul cald contribuie mult la starea mea de confort (chiar şi vara). De aceea, am ales să gătesc la 2 -3 zile mai ales ciorbă pentru că pot să adaug multe legume.
- să îmi dau întâlnire cu mine pentru a discuta despre următorul pas, iar pentru asta mă îmbrac şi mă pregătesc ca atunci când aş merge la birou sau la o întâlnire pentru a dezvolta noi proiecte. „”Mom, pleci undeva?” mă întreabă fi-miu când mă vede chiar şi machiată în casă.
- să mă „aliniez” atunci când mă aşez să lucrez: să fiu în poziţia „ready„, în care capul, gâtul şi coloana să îmi fie aliniate.
- să mă mişc (neapărat, neapărat), să îmi pun o melodie care îmi place şi să fac două – trei piruete. Sau să fac nişte exerciţii de întindere (îngrijorările şi emoţiile mai puţin plăcute ne fac să fim mai contractaţi şi mai constrânşi). Sau să ies (cu masca de protecţie la mine) până la colţul blocului şi să salut marea (da, m-am mutat la Constanţa până reîncepe şcoala). O pauză de 10 – 15 minute.
- să îmi antrenez prezenţa şi să văd cum cresc plantele şi pisicuţa lui fi-miu. Am ales să cumpăr chiar şi leuştean, pătrunjel şi busuioc verde
- să îmi îmbrăţişez copilul şi să îi spun cât de mult îl iubesc (asta o făceam şi înainte), dar să am mai multe momente în care spunem glume sau jucăm o carte (Whist sau Rentz)
- să îmi fac igiena gândurilor şi mereu, mereu să îmi amintesc să îmi pun întrebarea:
Cum mă ajută pe mine gândul sau întrebarea asta pentru a merge mai departe?
Ministerul Educatiei a anunţat că şcolile îşi reiau activitatea după Paşte (vezi aici ştirea). Doamne ajută să ne întoarcem cu toţii bine, sănătoşi! Până atunci voi cum reuşiţi să faceţi faţă acestei situaţii?
Poate este o ocazie bună să vă ocupaţi de (re)organizarea casei. Prietena mea, Diana Mihăilă, Master profesional organizer, este primul blogger specialist în soluţii de organizare din Romania şi are o comunitate pe care o păstoreşte cu multă dedicare. Din acest weekend a început Maratonul #MareaOrganizare şi vă recomand cu drag să aruncaţi o privire aici
A trecut deja o săptămână de când copiii stau acasă. Ai făcut aprovizionarea. Ai gătit. Ai făcut curat. Eşti în proces de reorganizare. Te-ai jucat cu copilul tău dimineaţă, la prânz şi seara. Câtă bucurie şi veselie pentru toată familia! Da, ştiu că pe lângă asta este totuşi şi o îngrijorare constantă să ştii că tu şi cei dragi ţie sunt bine. Totuşi atât de mult timp împreună poate ţi-a adus şi momente în care nu aţi fost pe aceeasi lungime de undă. Şi te gândeşti că îţi doreşti mult să ai relaţii bune cu ei. Cum să faci să ai relaţii bune?
Şi te mai gândeşti, să faci ceva pentru tine. Iar croşetatul parcă nu îţi face cu ochiul. Ah, da! Ţi-ai propus să citeşti mai mult.
Dacă în timpul curăţeniei ai descoperit în bibliotecă cartea Comunicare Nonviolentă – Un limbaj al vieţii de Marsahll Rosenberg şi ţi-ai amintit că ţi-ai promis „O s-o citesc când am timp” sau ţi-ai zis „Am citit-o. Uşor de zis. Cum fac mai departe?”, te invit să te alături grupului online care studiază Comunicarea Nonviolentă.
Comunicarea Nonviolentă te ajută să te conectezi cu empatie cu tine şi cu oamenii împortanţi din viaţa ta. Şi înveţi nu numai un limbaj care are şanse mari de conectare, dar şi că fericirea şi starea ta de bine sunt responsabilitatea ta şi este în puterea ta să îţi fie bine.
#StămAcasă şi studiem #împreună Comunicarea Nonviolentă. Capitol cu capitol. Exerciţiu cu exerciţiu.
Vrei să afli ce înseamnă un grup de studiu? Aruncă aici o privire şi vei avea mai multă claritate https://www.lacramioaraocunschi.ro/index.php/2020/03/16/stamacasa-si-studiem-impreuna-on-line/
Dacă nu găseşti cartea în biblioteca ta, poţi să o comanzi online şi de pe elefant.ro, de pe libris.ro, de pe Carturesti.ro sau chiar si pe emag.ro.
Pasul 1 este setarea intenţiei.
Pasul 2: Te întrebi de unde îţi iei cartea Comunicare Nonviolentă- Un limbaj al vieţii de Marshall Rosenberg şi ţi-o comanzi
Pasul 3 Te informezi despre ce înseamnă un grup de Studiu CNV şi de ce să participi
Vezi aici mai multe detalii
Pasul 4: Te înscrii la grupul de studiu
Completezi formularul de aici: https://goo.gl/forms/3ApRWsFofmkgsfb32
Pasul 5: Îţi rezervi timp pentru tine, adică îţi treci în calendar serile de miercuri până în 10 iunie (şi să te întrebi ce vei face după 10 iunie)
Pasul 6: Te pregăteşti pentru întâlnirile săptămânale online:
între întâlniri citeşti câte un capitol şi faci exerciţii recomandate în fişa capitolului.
Pasul 7: Participi la întâlnirile online în comunitatea NVC
Te invit să urmaresti pagina de Facebook Grup de Studiu Comunicare Nonviolentă sau să intri în comunitatea NVC de pe Facebook de aici: Grup de Studiu Comunicare Nonviolentă
Ce spui? Cum e pentru tine ce am scris aici?
Ţinem aproape … în online deocamdată! Recuperăm noi cu îmbrăţişările în curând. Vă cuprind!
„In these polarized times, words really matter. Nonviolent Communication (NVC) was created by Dr. Marshall Rosenberg. NVC can help find common ground with anyone, anywhere and anytime in diverse situations: intimate relationships, families, schools, organizations and institutions, therapy and counseling, diplomatic and business negotiations, disputes and conflicts of any nature. Nonviolent Communication shows us a way of being very honest, without any criticism, insults, or put-downs, and without any intellectual diagnosis implying wrongness.” ? Marshall B. Rosenberg, PhD. Original.
Later edit: Vă las câteva poze, după sosirea la Constanţa.
Ne vedem online, da?
