– Tu crezi în viață după naștere? întrebă un bebeluş pe un alt bebeluş, în uterul unei mame.
– Bineînţeles, îi răspunse cel de-al doilea bebeluş. Trebuie să existe ceva după naștere. Probabil noi suntem aici ca să ne pregătim pentru ceea ce va urma.
– Nonsens, a spus cel dintâi, nu există viață după naștere. Ce fel de viață ar fi asta?
– Nu știu, dar va fi mai multă lumină acolo. Poate vom merge cu picioarele noastre și vom mânca cu gurile noastre. Poate va fi ceva ce nu putem înțelege acum.
– Este absurd. A merge e imposibil. Și să mancăm cu gurile noastre? Ridicol! Cordonul ombilical ne aprovizionează cu hrană și tot ce avem nevoie. Plus, cordonul ombilical e așa de scurt. Viața după naștere este exclusă.
– Bine, eu cred că este ceva dincolo și este diferit decât este aici, insistă al doilea bebeluş. Poate nici nu vom avea nevoie de acest cordon.
– Nonsens. Și, în plus, dacă ar fi viață, de ce nu s-a întors nimeni de acolo? Nașterea este sfârșitul vieții și după aceasta nu e nimic decât întuneric, tăcere și uitare. Ne duce către nicăieri.
– Ei bine, nu știu cum e, a spus al doilea, dar cu siguranță o vom întâlni pe MAMA și ea va avea grijă de noi.
– Mama? Tu chiar crezi că există mamă? Mă faci să râd. Dacă există mamă, atunci unde este ea?
– Ea este peste tot în jurul nostru. Noi suntem înconjurați de ea. Noi suntem EA. Noi locuim în EA. Fără de ea, lumea noastră nu ar fi putut exista.
– Ei bine, nu o văd, așa că …. este logic că Ea nu există! concluzionă primul
Al doilea tăcu un moment şi îi răspunse:
– Câteodată, când stai în liniște și ascultare, poţi să percepi prezența ei și poți să auzi vocea Ei plină de dragoste, chemându-ne de acolo de sus.
După un timp, cei doi bebeluşi s-au născut, li s-a desprins cordonul ombilical, au crescut şi au aflat că multe lucruri care păreau imposibile, au devenit posibile. De exemplu, au învăţat să mănânce cu gurile lor şi să meargă pe picioarele lor. Multe lucruri noi şi nebănuite au descoperit, experimentat şi învăţat, dar au continuat să îşi pună mereu întrebări despre super puterile mamei: cum de mama ştie tot, este peste tot, are mereu un răspuns şi mai ales are răspuns la întrebările care încep cu „Dar de ce?„.
Într-o zi, în timp ce se jucau, au deschis dulapul mamei şi au aflat secretul: mama avea o pelerină de super erou. Niciodată nu fusese o rochie.
Mama a continuat să fie peste tot în jurul lor, pentru că îi purta în inima ei şi tot ce făcea era din iubire necondiţionată.
Super. Aşa sunt ele, mamele. Dar nu înseamnă că nu au greutăţile şi provocările lor, atât acasă, la serviciu, pe stradă. Forumul Economic Mondial arată că vom avea nevoie de cel puțin 202 ani pentru a atinge egalitatea deplină a femeilor și bărbaților la locul de muncă. Într-o lume într-o schimbare continuă, cu o dezvoltare a tehnologiei într-un ritm fabulos, multe femei simt presiunea de a cunoaşte mai multe, de a face cu mai mult impact, de a avea mai mult succes, de a fi tot mai…. bune. De a fi perfecte. Ca angajate, ca şefi, ca soţii, ca mame, ca surori, ca prietene, ca femei.
It was never a dress
Nu vom trăi 202 ani pentru a vedea egalitatea. Aşa că vă invit să reflectaţi la cum puteţi să susţineţi alte mame şi femei, indiferent dacă sunteţi femei sau bărbaţi. Ştiţi care sunt nevoile femeilor? Sunt ele încurajate să şi le exprime? Au cadrul de încredere? Ştiu ele să se exprime fără a face reproşuri şi a avea aşteptări?
Sunt ascultate, văzute şi înţelese cu nevoile, dorinţele şi emoţiile lor?
Când vom lăsa deoparte percepţiile, prejudecăţile, reproşurile, şi vom accepta şi alte perspective, vom vedea femeile diferit, vom vedea lumea diferit. Vom vedea umanitatea din noi. Vom vedea că nu este vorba despre o rochie.
Dacă nu ştii, în 2015 a fost lansată campania „Nu a fost niciodată o rochie”/ „It was never a dress”. Campania este o invitație de a schimba percepțiile și presupunerile despre femei și gesturile îndrăznețe, sensibile și puternice pe care le fac în fiecare zi. În știință, tehnologie, artă, matematică, politică, case de cult, pe străzi și în casele noastre, femeile inspirate sunt adesea neinvitate, ignorate sau pur și simplu respinse.
Poţi să arunci o privire la povestea campaniei aici
Eu am rezonat puternic cu această campanie. Probabil că mulţi dintre prietenii mei vor zâmbi pentru că eu de obicei port rochie. Oare chiar era o rochie?
Dacă ai rezonat cu articolul, ai vrea să îl distribui? Poate aduce un plus de senin şi inspiraţie în viaţa altor super mame şi super femei. Îţi mulţumesc.
