Nu mă duc, taică, eu la el

      Niciun comentariu la Nu mă duc, taică, eu la el

Sunt contracronometru. Parchez la unul din cele 5 etaje ale parcării de la Mega Mall Bucuresti şi mă îndrept grăbită spre liftul care mă coboară la Carrefour. Dau să urc în lift şi în urma mea, la ceva distanţă, văd doi bărbaţi şi o doamnă. Urc în lift şi scot capul:
Vă ţin liftul? întreb
Da, da, îmi răspunde unul din bărbaţi, grăbind pasul.
Tot apăs pe butoane să ţin liftul deschis. În sfârşit se apropie cei trei. Stau uşor sprijinită de bara de pe peretele din spate al marelui lift. Unul din domni, vădit preocupat, întinde mâna înspre mine ca să se apuce bine de bară. Îi fac loc să se ţină. Se ţine cu ambele mâini. Următoarea mea sinapsă a fost: “Atenţie! Se închid uşile!” … şi urma ca liftul să plece cu viteză mare ca la metrou. M-am dezmeticit. Nici vorbă! Lifturile din mall sunt foarte silenţioase şi merg uşor.
Haide, bre, te ţii de bară în lift? zice stânjenit celălalt bărbat.
Lasă, că nu se ştie cu ce viteză merge.

Foto: Galia DAN

Foto: Galia DAN

M-a înduioşat când am văzut cât de serios trata situaţia. După haine, mi-am dat seama că sunt veniţi de la ţară. Am coborât la Carrefour.

La un moment dat, alergând printre rafturi, am văzut un domn care mergea apăsat pe culoarul central. L-am recunoscut. Era domnul ce se ţinea de bară.

 

Foto: Galia DAN

Foto: Galia DAN

Cine ştie cât de viteaz este el în curtea lui plină cu animale, călărind poate chiar un cal sau … vreun tractor mare?!? Dar aici, pentru el … e junglă. Şi poate pentru el a merge cu liftul este un act de curaj. Ştiu oameni de la ţară care primesc bani de la pruncii plecaţi peste mări şi ţări şi chiar oceane doar ca să meargă să vadă cum s-au ajuns de bine pruncii (care nu mai sunt prunci, ci sunt feciori). Şi nu merg. Zic că au animale.

Şi poate doar când i-ai câştigat bine de tot încrederea, îţi şopteşte cu juma’ de glas, după ce te-a măsurat iar cu privirea şi te strânge în braţe cu un drag nemăsurat, dar cu un dor ce îi arde sufletul:

Nu mă duc, taică, eu la el (la feciorul lui adică). Auzi! Cum să urc eu în avion?!

Să fim blânzi de câte ori se poate. Şi mereu se poate.

Poate nu ştii, dar azi, 1 octombrie este Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice.

Mulţumiri calde, Galia Dan, pentru pozele puse la dispoziţie, în care reuşeşti să surprinzi o clipă de viaţă autentică.

Share Button

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *