– Nu mai plânge, mă! Gata! Poate că nici nu trebuia să vii… Gata! Data viitoare să fii mai atent ! i-au spus antrenorii.
Ai câştigat, continuă! N-ai căştigat, continuă!
A ieşit din bazin şi a venit la masa unde erau înregistrate rezultatele. Apa curgea şiroaie de pe el, la fel şi lacrimile de pe obrazul lui. Abia respira din cauza efortului şi a suspinelor. M-am apropiat de el să văd ce s-a întâmplat. Oare s-o fi lovit? mă întrebam îngrijorată, mai ales ca organizator. Nu putea să zică nimic. Plângea de îi vedeam cum îi sare inima în pieptul mic. M-am lăsat pe vine să fiu la nivelul lui. L-am luat în brațe şi mi-am pus palma pe inimioara lui.
– Bravo, pui! Bravo! i-am şoptit la ureche şi l-am ţinut uşor în îmbrăţişare. Am simţit cum trupul lui slăbuţ şi micuţ s-a abandonat în îmbrăţişare. Am înţeles ce se întâmplase: ajunsese ultimul.
– Bravo! îi repetam din când in când.
Când am simţit că îşi recapătă suflul, l-am întrebat cum îl cheamă.
– Iustin, mi-a răspuns şoptit.
– Ca pe nepotul meu! i-am zis. Şi am zâmbit. Într-o fracţiune de secundă mi-au trecut prin minte zbaterile şi luptele nepotului şi copilului meu când aveau doar 10 ani şi participau cu tone de pasiune la concursuri. Ai fi spus că nu mai e viaţă după un concurs, dacă nu câştigă.
Am încercat să îi prind privirea. Casca de înot îi strângea fruntea, iar lacrimile încă se mai strecurau şi alunecau uşor câte una. Privirea lui era pierdută spre grupul de copii, unde unii erau câştigători.
– Bravo, puiule! Să continui! Mă bucur că alegi să faci ceva sănătos pentru tine. Bravo, puiule! Să continui! i-am mai spus.
– Bine, mi-a raspuns trăgându-şi nasul şi ştergându-şi încă o lacrimă.
S-a depărtat uşor de mine, iar eu am rămas cu hainele ude şi privind la trupul mic de 10 ani, plin de vise, speranțe, încercări şi zbateri care mergea pe drumul lui. Şi un trup mic poate adăposti vise şi ambiţii foarte mari.
Mi-am privit picioarele şi sandalele. Stăteam într-o mare baltă de apă cu clor. Dar am fost acolo: în papucii lui de înot.
Oare ai încercat vreodată să te pui în papucii copilului? Oare nu avem nevoie cu toţii de o îmbrățişare şi o încurajare atunci când lucrurile nu ne ies aşa cum visăm? De cineva care să ne spună blând: „Ai reuşit, continuă! N-ai reuşit, continuă!” ?
***
Joi, 28 iunie, cu ocazia Zilei Dunarii am organizat concursul de înot Prietenii Dunării, la care au participat 40 de copii. Mai mult detalii aici
