– Politicienii ar trebui să își asume fericirea poporului, mi-a spus un bun prieten, iar eu am zâmbo-rânjit la limita spre râs. Deja vedeam o mare de români tăvălindu-se de râs pe jos, dacă ar auzi așa ceva. Da, ştiu, am nişte prieteni tare faini, idealişti ca mine! But… Hold your horses! Ştiți ce? Unii politicieni chiar își asumă asta. Mai mult: au trecut în constituție sau în declarații de independenţă. Desigur, nu în România.
Americanii („Ha! Ha! Bine, Lăcră, stai jos!”, „Ok, ok, vă aud, dar staţi să continui …”) au trecut chiar în declaraţia de independenţă:
« Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea Fericirii. Că, pentru a asigura aceste drepturi, Guverne sunt instituite print oameni, izvorând puterile lor doar din consimțământul celor guvernați, Că atunci când orice Formă de Guvernare devine distructivă acestor scopuri, este dreptul poporului de a o modifica sau elimina, și să instituie nouă Guvernare, stabilindu-i fundația pe astfel de principii și organizandu-i puterile în asemenea formă, încât să le pară lor cel mai probabil să producă Siguranță și Fericire. »
Waw! Cât de frumos sună! Acest preambul este cunoscut şi ca „dreptul la revoluție”
„Bine, bine, dar amercianii sunt ….mari!” vă aud spunând.
Ei, bine, ce spuneţi atunci despre faptul că Buthan (un stat mic în sudul Chinei, dacă vă întrebaţi pe unde o fi) este singurul stat din lume unde există un Minister al Fericirii (sâc!). Principalul scop al Guvernului butanez este fericirea fiecărui cetăţean, iar acest lucru este specificat în articolul 9 al Constituţiei lor. Pentru a urmări gradul de fericire, guvernul buthanez a creat un instrument special: Gross National Happiness – GNH (Fericirea Naţională Brută), un recensământ în cadrul căruia, fiecare persoană din Buthan este întrebată „Eşti fericită?„. Iar 97% din populaţie a răspuns „DA!”.
Este o ţară cu adevărat ruptă din poveste, o ţară fără foamete, fără crime, fără razboi, cu oameni deschişi şi cărora le pasă, iar populaţia este considerată cea mai fericită din lume. Dar ce îi face aşa de fericiţi?
- Le pasă de mediu, de planetă, în general, şi în special de locul minunat unde trăiesc, adică la poalele munţilor Himalaya. Este interzis să se aducă în ţară fertilizatori chimici, astfel că tot ce creşte acolo este „environment clean”. Această atitudine fermă face ca ţara să nu se confrunte nici cu poluarea. Este atât de important mediul, încât mai mult de jumătate din ţară este declarată parc naţional. Trăiesc, deci, într-un loc superb, având 60% sălbăticie neatinsă şi sunt chitiţi să nu aibă de a face cu despădurirea. Dacă pentru noi e un vis, la ei este un stil de viaţă.
- Le pasă în mod egal de bunăstarea materială şi spirituală. Majoritatea populaţiei este de religie budistă, una din cele mai fericite religii din lume. Deci sunt fericiţi… by default. Ca urmare a investiţiilor Indiei în proiecte hidroelectrice în ţară, Buthan a cunoscut cea mai rapidă creştere a PIB-ului (Gross Domestic Product – GDP) în ultimii 20 de ani. Cu toate acestea, ţara consideră că nu GDP-ul reflectă stărea de bine a populaţiei, ci GNH (sâc!) .
Nu este o diferenţă mare de atitudine între clasele de jos şi clasele de sus, adică între oamenii modeşti şi regalitate, cu toţii trăind o viaţă simplă, făcând lucruri simple, împreună, fiind o comunitate unită. - Nu le pasă de ceea ce este la TV, radio sau internet, considerând că este destul de multă dezinformare şi că în general viaţa e mult mai bună când nu ai de a face cu nonsensul.
- Le pasă să fie odihniţi. Este o adevărată cultură în a avea parte de un somn odihnitor în fiecare noapte, aproximativ 2/3 din populaţie dormind cel puţin opt ore pe noapte. Sunt binecunoscute beneficiile somnului asupra fericirii, productivităţii şi stării de sănătate, în general.
Această populaţie este considerată cea mai fericită din lume datorită abordării holistice de a privi viaţa şi a importanţei pe care o are atât starea de bine a fiecărui individ, precum şi a comunităţii. Stau strâmb şi întreb drept:
Cât de greu poate să ne fie să fim aşa?
Oh, ştiu, iar s-a găsit o scuză. Bhutan nu este un stat, ci un regat. Iar în regate, regele şi regina, prinţii şi prinţesele trăiesc … fericiţi! Până la adânci bătrâneţi!
Sensul existenţei noastre este să fim fericiţi, zice Dalai Lama.
Să fim deci!
P.S.- Dacă nu ştiaţi, Naţiunile Unite s-au inspirat din ideea Regatului Bhutan, iar Adunarea Generală a ONU a hotărât introducerea Zilei Internationale a Fericirii şi a fost celebrată prima oară în 2013, cică …având scopul de a educa şi a sensibiliza opinia publică cu privire la beneficiile fericirii.
Iată o dovadă că nu trebuie să fii mare pentru a îi inspira pe alţii şi pentru a fi un exemplu pozitiv.
Bravo, Lăcră! Ai perfectă dreptate: fericirea e subestimată şi chiar a fost uitată atunci când s-au trecut în Constituţie drepturile noastre, ale românilor!
Zic să redăm drepturile fericirii 🙂