Am fost o dată la un interviu pentru un job. Una dintre persoanele care mă intervievau, un tip slinos rău (deşi tânăr), doctorand în marketing (prin Franţa), avea un oareşce complex de inferioritate sau ceva frustrări. Am vorbit despre experienţa mea în marketing şi PR, despre managementul de proiect, dar când să zic despre acţiunile de voluntariat în care am fost implicată, îl aud spunând (în sfârşit !) ce îl rodea:
– Eh, ce să zic şi cu LEŢDUITU ăsta. Stai un an acasă şi ieşi într-o zi să faci curăţenie şi pe urmă te lauzi cu asta.
Trebuie să recunosc că nu mă aşteptam, chiar am fost surprinsă şi mă strepezisem puţin. Am dat să zic ceva, să îi povestesc cu calm ce presupune această acţiune, despre spiritul civic, dar mai ales despre “social responsability” (chestii despre care ar fi trebuit să audă şi să integreze în programele de marketing, dacă zicea că e doctorand în marketing), însă mi-a tăiat-o repede, adăugând:
– Am şi eu o amică care face chestia asta o dată pe an şi pe urmă se laudă că e voluntar LEŢDUIT. I-am zis că am şi io nişte gunoaie în curte şi să vină cu voluntarii ei să îmi strângă gunoiul că io nu am timp şi nici chef …. şi a mai continuat cu nişte idei de discreditare a voluntariatului.
„Pfoai, domnule consultant, mi-am zis în gând…. am înţeles ce vă rodea : v-a refuzat o EA”.
– În primul rând, este vorba de proprietate privată şi scopul nostru este altul, îi răspund. În altă ordine de idei, voluntariat NU poate face oricine. Voluntariatul vine din suflet!
Ha! N-am putut să mă mai abţin 
După care le-am spus că mă grăbesc şi nu pot să mai stau.
Trebuie să recunosc că tipa de la HR a tot încercat să îl mai domolească pe individ cu texte de genul “stai, mă, că nu-i aşa cum crezi”, iar directorul general era vădit jenat de atitudinea consultantului.
Într-o zi, povestind despre proiectele de voluntariat la o emisiune în direct la Realitatea Tv, Dorin Chiotea m-a întrebat dacă voluntarii nu pot curăţa şi gunoiul uman. Nu, acest lucru nu îl pot curăţa. Sunt unii oameni care aşteaptă să li se rezolve diverse situaţii de către alţii: armata, autorităţile locale, să vină voluntarii….. când de fapt ţine şi de ei să pună mâna pe o lopată, o mătură, un făraş, o pensulă.
Dacă m-au mai chemat? Da, dar nu m-a mai interesat.
De când practic voluntariatul? Păi, de când mă ştiu. Aveam 11 – 12 ani şi am mobilizat zeci de copiii de pe scara blocului ca să iasă în weekend pentru a spăla pereţii de pe scara blocului pentru că ei îi murdăriseră. Şi au ieşit. Chiar şi cei mai mari decât mine. Şi au mai ieşit şi în alte weekenduri.
Voluntariat NU poate face oricine, pentru că voluntariatul vine din suflet. Iar Ziua Voluntariatului e în fiecare zi
Foarte des m-am oferit să ajut acolo unde am putut şi unde am ştiut, arătând o diferenţă. De multe ori am încercat să iau atitudine atunci când nu am fost de acord cu ceva ce contravinea valorilor mele. Şi din spirit civic şi mai ales … pentru că sunt o hedonistă. Îmi plac “lucrurile” frumoase.
Chiar visez la o lume mai bună şi mai frumoasă. Poate voi reuşi într-o bună zi. Cel puţin eu încerc. 
După campaniile în care am reuşit să mobilizăm mii de oameni, am primit atât eu, cât şi Mariana Mitroi, propuneri să ne implicăm în campanii împotriva violenţei domestice, pentru copii, pentru bătrâni, campanii pentru câini şi chiar pentru pisicuţe… şi în multe altele.
Pentru că avem iniţiative şi mişcăm lumea, lucrurile…. pentru că ne pasă şi alegem să ne implicăm …
Pe 5 decembrie este Ziua Voluntariatului, dar Ziua Voluntariatului este în fiecare zi, indiferent de vreme sau de vremuri.
