9:30, ieri seară. În benzinărie la OMV, fac presiunea la roţi, a doua zi drum la Giurgiu şi ştiu că nu sunt Superwoman, în cazul în care se mai întâmplă iar ceva. Sună telefonul. Număr necunoscut.
– Alo, da?
– Alo?! se aude vocea unui domn destul de în vârstă.
– Da. Spuneţi, vă rog.
– Sunteţi doamna sau domnişoara Lacramioara Sitaru?
– Mda, eu sunt ….persoana.
– Doamnă, am aici o listă de la Let’s do it şi vă sun din satul X, de lângă Mihăileşti.
(îmi cer scuze, nu am auzit de satul acela şi nu am reţinut numele satului)
Eu, în gând: “What? La ora asta? Lăcră, te rog, fii zen”
– Doamnă, să vedeţi. Am o curte care nu e lată, dar e destul de lată şi nu e foarte lungă, dar e destul de lungă, iar în fund este aşa ca o râpă, dar care se ridică puţin. Ştiţi dumneavoastră.
Eu, în gând: “Mă! Ăsta clar face mişto de mine sau e pus de cineva… what the …? ”
În fundal, se aude o voce de doamnă în vârstă, dar nu înţeleg ce zice.
– Şi să vedeti! Acolo se adună multe gunoaie.
– E pe proprietatea dvs?
– Da, răspunde omul.
– Stimate domn, dacă e proprietatea dvs. noi nu venim să strângem deşeurile dvs, vă priveşte pe dvs.
– Da, dar ăla le aruncă, continuă omul. Doamnă, şi este aşa o mizerie şi e un pericol, se pot face şi boli. E crunt.
– Cine le aruncă, domnule? întreb.
– Vecinul!
Zâmbesc.
-Doamnă, continuă el, ce mă fac cu ăsta? Înţeleg că nu ţine de dvs., dar ce îmi recomandaţi să fac?
– Faceţi sesizare la Garda de Mediu din Giurgiu
– Doamnă, dar sper că nu trebuie să merg până la Giurgiu pentru asta. Pot să trimit şi pe email?
Eu, uimită că vorbesc cu un domn în vârstă, de la ţară, care vrea să rezolve o situaţie prin email….. Wow !
– Nu, nu trebuie să mergeţi până la Giurgiu, îi răspund. Şi îi spun să caute pe internet adresa de email a comisariatului. A zis că se descurcă. 
– Doamnă, dar dacă nu mă ajută cei de la Garda de mediu, pot să vă trimit şi dvs nişte poze pe email la adresa lacramioara.sitaru@letsdoi
– Desigur.
Pffff…ce puteam să mai zic? Eram déjà super surprinsă. Ce dovadă şi feedback mai bun putem avea decât că s-a auzit de noi şi în sate în care încă nu am ajuns. Şi că sunt oameni care, deşi nu ne cunosc, îşi pun încrederea în noi şi ne cred un fel de eroi.
Deşi eu ştiu că nu sunt Superwoman, unii mă consideră SuperEcoErou
Această poveste am împărtăşit-o şi aici. Astăzi este Ziua Mondială a Curăţeniei.
Şi uneori mă tem că îmi vor creşte aripi de plastic.
Despre povestea mea Let’s do it am făcut un film care a primit premiul „Povestea digitală cu cel mai mare impact social”o poti vedea aici
